ELEMENTE DE DREPTUL FAMILIEI

Dreptul familiei este o ramură a dreptului privat care se ocupă de relațiile din cadrul familiei, relațiile dintre părinți și copii, ocrotirea minorilor aflați în dificultate.

Cea mai întâlnită acțiune din această materie este divorțul.

DIVORTUL

- reprezintă unul dintre modurile de desfacere a căsătoriei.

Condiții:

Dacă cei doi soți sunt de acord, divorțul se poate pronunța numai:

- dacă până la data cererii de divorț a trecut cel puțin un an de la încheierea căsătoriei și

- dacă nu există copii minori rezultați din căsătorie.

Dacă cei doi soți nu sunt de acord, divorțul se poate pronunța la cererea unuia dintre ei, dacă instanța apreciază că există motive temeinice care să fi vătămat grav raporturile dintre soți, astfel încât continuarea căsătoriei să nu mai fie posibilă pentru cel care cere desfacerea ei.

Motive:

În practica judiciară, au fost considerate motive temeinice de divorț:

Medierea - divort

Pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la intretinerea copiilor, precum si orice alte neintelegeri care apar in raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Pot fi rezolvate prin mediere neintelegerile dintre soti privitoare la:

Acordurile de mediere incheiate de parti, in cauzele/conflictele ce au ca obiect exercitiul drepturilor parintesti, contributia parintilor la intretinerea copiilor si stabilirea domiciliului copiilor, imbraca forma unei hotarari de expedient.
Intelegerea sotilor cu privire la desfacerea casatoriei si la rezolvarea aspectelor accesorii divortului se depune de catre parti la instanta competenta sa pronunte divortul.

Consecințele divorțului:

Cu privire la relațiile personale dintre soți

Excepție: soții se pot învoi ca acela dintre ei care a purtat în timpul căsătoriei numele de familie al celuilalt soț să păstreze acest nume și după desfacerea căsătoriei, cu condiția ca instanța să ia act de învoială chiar prin hotărârea de divorț, iar nu ulterior.

Cu privire la împărțirea bunurilor comune ale soților

Împărțirea bunurilor comune se poate face fie prin acordul soților, fie prin hotărâre judecătorească.

Soții se pot înțelege cu privire la împărțirea bunurilor comune:

Dacă soții nu se înțeleg cu privire la împărțirea bunurilor comune, cererea se va putea introduce o dată cu cererea de divorț sau separat, ulterior desfacerii căsătoriei prin divorț. Cota-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune. În stabilirea aportului fiecăruia dintre soți la dobândirea bunurilor comune se va lua în considerare și munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor.

Stabilirea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune se poate face prin orice mijloc de probă, deoarece este vorba de dovedirea unei situații de fapt.

Cu privire la copiii minori ai soților

Instanța este obligată, chiar dacă nu există o cerere scrisă din partea soților, să se pronunțe, prin hotărârea de divorț, și asupra încredințării copiilor minori, ținând seama de interesul acestora.

Pentru a hotărî, instanța ascultă părinții, autoritatea tutelară și pe copiii care au împlinit vârsta de 10 ani.

Învoiala părinților cu privire la încredințarea copiilor nu este obligatorie pentru instanța de judecată.

În cazul în care copilul a fost încredințat unui părinte, acesta exercită drepturile și îndatoririle părintești cu privire la persoana copilului.

Celălalt părinte păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională. Tot celălalt părinte are și obligația de a contribui la întreținerea copilului neîncredințat lui cu o sumă lunară de bani, în funcție de veniturile sale și de numărul de copii aflați în întreținere:

Părintele care nu plătește trei luni consecutiv cu rea credință obligația de întreținere față de minorul său încredințat celuilalt părinte săvârșește infracțiunea de abandon de familie și riscă pedeapsa închisorii sau amenzii.

In mediere, mediatorul va veghea ca rezultatul medierii sa nu contravina interesului superior al copilului, va incuraja parintii sa se concentreze in primul rand asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilitatii parintesti, separatia in fapt sau divortul sa nu impieteze asupra cresterii si dezvoltarii acestuia.

Cu privire la obligația de a plăti drepturi de întreținere celuilalt soț.

Fostul soț are dreptul la întreținere dacă se află în stare de nevoie datorită incapacității de a munci intervenite înainte sau în timpul căsătoriei. Această incapacitate poate să survină și în decurs de un an de la desfacerea căsătoriei, însă, în acest caz, să se datoreze unei împrejurări în legătură cu căsătoria.

Fostul soț pierde dreptul la întreținere față de celălalt soț dacă se recăsătorește. În cazul în care divorțul s-a pronunțat numai din vina unuia dintre soți, soțul vinovat de desfacerea căsătoriei nu are dreptul la întreținere de la celălalt soț decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei, iar fostul soț nevinovat pe o durată nedeterminată în timp.

Diferența dintre divorț și nulitatea căsătoriei:

Nulitatea căsătoriei intervine ca sancțiune a nerespectării unora dintre cerințele prevăzute de lege cu privire la încheierea căsătoriei, pe când căsătoria desfăcută prin divorț a fost valabil încheiată. Nulitatea produce efecte și pentru trecut (căsătoria se consideră ca și cum nu s-ar fi încheiat), pe când efectele divorțului se produc numai pentru viitor.

Căsătoria este nulă absolut dacă:

Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților.

Excepții: Dacă soții nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competentă judecătoria în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

Căile de atac:

Sentința pronunțată de judecătorie se poate ataca, în 30 zile de la comunicare, cu apel la Tribunal, iar decizia pronunțată de tribunal se poate ataca, în 30 zile de la comunicare, cu recurs la Curtea de Apel.

Excepție: hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul prin acordul soților este irevocabilă în ce privește divorțul.

Recunoașterea în România a unei hotărâri privind divorțul emisă de o instanță din alt stat membru UE:

Pentru recunoașterea unei hotărâri străine privind divorțul, cererea se adresează tribunalului de la domiciliul pârâtului sau de la reședința acestuia din România. Dacă nu are nici reședința cunoscută, atunci cererea se adresează tribunalului de la domiciliul/reședința reclamantului. Tribunalul pronunță o hotărâre de exequator, prin care recunoaște, în România, efectele divorțului pronunțat de o instanță dintr-un alt stat membru.

Legea aplicabilă într-o acțiune de divorț între soți care nu locuiesc în România sau care sunt de naționalități diferite.

Relațiile dintre soți sunt supuse legii naționale comune, sau, în cazul în care au cetățenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun, chiar și dacă, ulterior, unul dintre ei își schimbă, după caz, cetățenia sau domiciliul.

Dacă soții nu au cetățenie comună sau domiciliu comun, relațiile dintre soți sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reședința comună sau cu care întrețin în comun cele mai strânse legături.

Contact : Birou Mediator Munteanu Dorin 

Serviciile noastre de mediere sunt disponibile in PRAHOVA Ploiesti, Campina, Sinaia, Breaza.

Telefon:         0756-380.333

Adrese:           Breaza, str, Jupan Neagoe Draghicescul nr. 6,

                          Campina, str. 1 Decembrie 1918 nr.19, Bl. R59, ap.28

Fix (UPC):        0344-105.047

E-mail:              dorinm2u@yahoo.com

https://www.facebook.com/mediator.ploiesti.3